O poveste
Astăzi vă spun o poveste şi aştept impresiile voastre. 🙂
În clasa a cincea aveam profesoară de muzică o doamnă mai în vârstă care arăta exact aşa cum ţi-ai putea imagina o profesoară de muzică: era mignionă, se îmbrăca mereu în taior şi fustă, avea părul scurt, făcut permanent şi purta ochelari. Pe lângă asta, avea o voce plăcută şi ştia să îmbine partea de teorie cu cea muzicală fără să ne pună să cântăm (la care nu eram noi străluciţi).
De fiecare dată când venea la oră aducea cu ea un pick-up şi făceam audiţii. Ea încerca prin joacă să ne determine să ascultăm activ muzica. Pentru a vă face o idee despre cum arătau orele dânsei, vă invit să daţi play video-ului de mai jos şi să citiţi mai departe.
În una din ore ne-a adus Anotimpurile de Vivaldi şi ne-a provocat să închidem ochii şi să ne imaginăm cum muzica descrie primăvara în prima parte:
păsările călătoare care se întorc din ţările calde