Astăzi vă spun o poveste şi aştept impresiile voastre. 🙂
În clasa a cincea aveam profesoară de muzică o doamnă mai în vârstă care arăta exact aşa cum ţi-ai putea imagina o profesoară de muzică: era mignionă, se îmbrăca mereu în taior şi fustă, avea părul scurt, făcut permanent şi purta ochelari. Pe lângă asta, avea o voce plăcută şi ştia să îmbine partea de teorie cu cea muzicală fără să ne pună să cântăm (la care nu eram noi străluciţi).
De fiecare dată când venea la oră aducea cu ea un pick-up şi făceam audiţii. Ea încerca prin joacă să ne determine să ascultăm activ muzica. Pentru a vă face o idee despre cum arătau orele dânsei, vă invit să daţi play video-ului de mai jos şi să citiţi mai departe.
În una din ore ne-a adus Anotimpurile de Vivaldi şi ne-a provocat să închidem ochii şi să ne imaginăm cum muzica descrie primăvara în prima parte:
cum înmuguresc copacii
păsările călătoare care se întorc din ţările calde
natura care se trezeşte la viaţă odată cu venirea primăverii.
Ajunsă mai târziu la Şcoala de Muzică Augustin Bena, la orele de pian, doamna profesoară a continuat să îmi creeze poveşti pentru piesele pe care le învăţam. Pe lângă faptul că mă ajuta să invăţ mai uşor piesele – vizualizam fiecare porţiune în parte şi îmi cream o lume de poveste în care mă transpuneam de fiecare dată când auzeam piesa respectivă.
Astăzi vă invit şi pe voi să intraţi în lumea de poveste a
Arborilor lui Iurie Cojocaru acompaniaţi de Schubert, nu înainte însă de a opri filmuleţul pornit mai sus.
O parte din lucrările artistului vor putea fi admirate vineri, 30 martie, începând cu ora 19 la
vernisajul expoziţiei “Arbori” care va avea loc la galeria Piano Cazola Vizual (str. Fulicea nr. 3, în Cluj-Napoca).
Acum că aţi citit povestea mea, vă provoc să îmi povestiţi la rândul vostru despre o întâlnire cu arta din viaţa voastră.
