Despre miraj si arta cu Ioana Antoniu

In perioada 23 Iunie – 17 iulie, Muzeul de Arta din Cluj a gazduit expozitia Miraj semnata Ioana Antoniu. Artista crede ca cel mai important aspect in arta contemporana este limbajul. Cele peste 50 de lucrari create in ultimii doi ani, desi prezinta subiecte oarecum banale – un sirag de lumini de pom, o cascada, trandafirul din gradina – sunt reinterpretate prin prisma limbajului personal si preiau astfel amprenta originalitaii. Elementul surpriza al acestei expozitii sunt insertiile de broderie aplicate direct pe panza, un omagiu adus bunicii artistei, dar si femeii in general.

De-a lungul carierei sale a participat la numeroase expozitii internationale in Franta, Olanda, Suedia, Budapesta, Germania, FInalnda, Italia, Austria si Polonia. Este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania, fiind in acelasi timp cadru didactic la Univeristatea de Arte si Design Cluj-Napoca.

M-am intalnit cu Ioana Antoniu intr-o miercuri, chiar la Muzeul de Arta. Am avut onoarea de a primi un private tour al expozitiei si sa aflu mai multe despre ce inseamna aceasta expozitie pentru Ioana direct de la sursa.

Nascuta in 1964 la Cluj, Ioana a crescut inconjurata de arta. Dupa cum povesteste in interviu, a crescut intr-o familie de artisti: bunicul canta la vioara, bunica canta la pian si obisnuia sa brodeze, iar tatal sau a urmat cursurile Universitatii de Arta. Ioana a fost  invaluita de tot ce tine de frumos, intr-un mediu care a incurajat atat dezvoltarea personala, cat si cea artistica.

Dar sa o lasam pe ea sa ne spuna mai multe despre expozitia Miraj si despre ce inseamna pentru ea arta.

Care este povestea expozitiei? De cat timp va pregatiti pentru aceasta expozitie?

Lucrarile sunt facute din 2014, cele prezente in expozitie, in urma unor, hai sa spunem, meditatii personale asupra imaginii vizuale in care am incercat sa surprind cateva subiecte care sunt cumva foarte comune, foarte modeste: un buchet de flori, o iesire pe malul unui rau si cununa lui Saskia, sotia lui Rembrandt. Am incercat sa redau o noua imagine, o noua sensibilitate, dar toate lucrurile acestea integrate cu aceasta tehnica pe care o consider personala si inovativa de a broda anumite parti in detaliu si pe care dupa aceea sa le sublimez sau chiar sa le acopar cu materie picturala lasand minutiozitatea broderiei in intregul unui pictural care sa fie foarte omogen.

Sa inteleg ca ati lipit broderile pe panza?

Nu, nu sunt lipite, sunt pur si simplu cusute cu mana.

Cel mai interesant este spatele lucrarilor in care se vede interventia care iti da o atmosfera casnica, familiara, dar subliniaza o imagine pe care mi-am dorit-o contemporana.

Care e lucrarea preferata?

Da, lucrarea preferata de obicei este ultima. Sunt lucrari la care intr-adevar tin. Nu as putea sa spun ca am o lucrare preferata, ci mai degraba pe serii de lucrari pe care simt ca le-am gandit bine, care intr-adevar au si structura compozitionala si din punct de vedere al imaginii au o calitate plastica care pe mine ma satisface. Pentru ca trebuie sa recunosc ca nu toate lucrarile sunt lucrari care sa spun ca nu suporta interventii.

Lucrarea preferata este lucrarea care nu mai suporta nicio interventie, in care totul se aseaza de la sine

 

Cat dureaza din momenetul in care va vine ideea unei lucrari si pana cand e gata?

Fiecare lucrare isi are povestea ei. Unele sunt executate  intr-un timp extrem de scurt, aproape ca un crochiu, datorita unei anumit stari. Bineinteles ca timpul se dilata atunci, poate sa dureze si o zi. Dar de la inceput si pana cand o finalizez este un foc continuu, daca este o tehnica directa si in care merg pe acrilic sau ceva de genul acesta.

Altele bineinteles ca dureaza mult mai mult timp. E un timp condesat in care chiar daca imaginea este gata din punct de vedere compozitional, structura vizuala, compozitia este gata, interventia de broderie dureaza mult timp.

Ce va inspira?

Asa cum spuneam la inceput sunt cateva subiecte. Ma inspira cel mai mult timpul si tot ce inseamna trecerea timpului ireversibil. Simt nevoia sa pictez sau sa lucrez elemente din natura care sunt pe cale sa se ofileasca, spre trecere. Tocmai in  momentul acela simt nevoia sa le dau alta viata, deci unul dintre debuturile acestei expozitii a fost momentul in care mi-am cumparat un trandafir pe care l-am plantat in gradina, am asteptat sa infloreasca si nu am simtit nevoia sa il pictez atunci, am simtit nevoia sa il las sa isi faca spectacolul personal si in momentul in care a inceput sa se degradeze am simtit nevoia sa il pictez ca sa ii redau o noua viata si o imagine care sa fie foarte axata in pictural. Mi se par mult mai picturale.

Se intampla sa lucrati la mai multe lucrari deodata?

Se intampla sa lucrez la mai multe lucrari deodata, de aceea de multe ori sunt cateva, doua sau trei, care au structura compozitionala comuna si familii formale care sunt asemanatoare, dar fiecare isi are unicitatea ei. Absolut totul este facut cu mana, nu folosesc nimic pentru amprentare, sau altceva decat facut cu mana.

Mai are lumea timp de arta in ziua de astazi?

Sincera sa fiu, cred ca e un lucru foarte personal si foarte intim. Nu am facut o statistica, cred ca ar fi intersant de facut de cineva care chiar se ocupa si care este in zona statisticii. Sa faca o cercetare legat de ceea ce presupune timp pentru arta, piata de arta si felul in care un artist pastraza legatura cu comunitatea clujeana, in cazul de fata.

 Care este cea mai mare provocare pentru un artist in ziua de azi?

Cea mai mare provocare pentru un artist? Sa nu abandoneze. Asta mi se pare provocarea de zi cu zi, faptul ca esti tentat sa faci atatea alte lucruri, ai chiar posibilitatea sa fii angrenat in proiecte, sau in alte lucruri care sunt colaterale, care sunt mai joviale. Sa nu abandoneze atelierul si sa isi continue munca in atelier.

 Legat de activitatea didactica, care vi se pare cea mai mare bucurie, cea mai mare provocare?

In primul rand, in activitatea didactica mi se pare extraordinar de important sa insufli studentilor si celor care aleg o asemenea cariera respectul pentru meserie si faptul ca e o meserie care te tine conectat 24 de ore. Iar cei care nu sunt in stare sa ramana tot timpul in zona asta poate ca e bine sa se indrepte spre altceva.  Provocarea cea mai mare este sa gasaseti un limbaj comun cu studentii, care devin tot mai interesati si stiu foarte multe datorita internetului si datorita felului in care se promoveaza imaginea.

Pe de alta parte, este o provocare extrem de mare de a-i face sa o si aprofundeze, pentru ca foarte multe din informatiile culese, foarte multe din preocuparile lor sunt de suprafata, lipsite de profunzimea pe care o ai in momentul in care intr-adevar nu te uiti la lucrari de pictura in muzeu, nu te uiti la lucrarile de pictura in biblioteca, cercetand si a analizand imaginea cu cartea in fata, ci doar pe internet. Aceasta s-ar putea sa fie una din problemele care ar trebui negociate. Deci nu sunt impotriva navigarii pe internet, dar doar ca debut pentru o cercetare mai aprofundata.

 

 Ce sfat ati da unui tanar care doreste sa aleaga aceasta cale?

Niciun sfat. (Rade) Nu cred in sfaturi, cred foarte mult in motivatia personala. Cred ca fiecare trebuie sa aiba o motivatie interioara atat de puternica incat sa isi doreasca sa faca lucrul asta indiferent de tot ce inseamna lucruri coloaterale, sfaturi, scoala, familie, societatea care poate te indeamna spre o meserie de alt tip, dar el nu poate sa urmeze alta cale.

Multumesc!

Puteti afla mai multe despre Ioana Antoniu de pe site-ul ei, www.ioanaantoniu.ro.