Sibiul a fost şi va rămâne mereu un oraş pe care îl revăd cu drag şi în care mă întorc ori de câte ori mi se iveşte ocazia, iar farmecul său creşte exponenţial în fiecare an în luna iunie, atunci când străzile şi cele peste 60 de locaţii alese de către organizatori sunt animate de cei peste 2500 de artişti din 50 de ţări invitaţi ai Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), cel de-al treilea festival ca mărime din lume după numărul de spectatori – peste 60,000 în fiecare zi a festivalului. (
sursa)
FITS transformă Sibiul preţ de 10 zile într-o platformă culturală, de dialog şi interacţiune între artişti şi public, actori şi regizori, jurnalişti şi teatru, între oameni şi oameni. E ca o reţea socială vie, intensă şi plină de recompense pentru minte şi suflet.
Întâmplarea face că unul dintre citatele mele favorite să fie:
“If nothing ever changed, there’d be no butterflies.” (Dacă nimic nu s-ar schimba niciodată, atunci nu ar exista fluturi)
Faptul că pe afişul festivalului de anul acesta se regăsesc fluturi, iar mie îmi plac fluturii, este un semn că trebuie să ajung şi eu acolo. Până acum am aflat tot ce se poate despre festival de pe internet şi din presă. Cronicile de la FITS 2013 pot fi citite pe portalul
Liternet aici, de unde am cules şi eu câteva amintiri, chiar dacă nu am fost prezentă.
Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 6 – 15 iunie, sub genericul „Unicitate în Diversitate”.
Amintiri indirecte de la FITS
Festivalul de Teatru de la Sibiu a adus pentru prima dată în faţa publicului român unii dintre cei mai importanţi artişti ai teatrului internaţional, dintre care îi amintesc doar pe Lev Dodin, unul dintre cei mai bine cotaţi regizori ai prezentului Jan Klata, Pippo Delbono sau Eugenio Barba. În fiecare an noi invitaţi completează acest “hall of fame” al teatrului.
 |
| Continu, Sasha Waltz |
Dacă e teatru, teatru să fie
La Sibiu s-au găsit de-a lungul anilor locuri inedite şi neconvenţionale în care se joacă teatru. La FITS 2014 regizorul Gavril Pinte şi Teatrul Naţional Radu Stanca au propus publicului un spectacol de teatru alternativ în tramvaiul Sibiu-Răşinari: Un tramvai numit Popescu.
Doar de câte ori avem ocazia să participăm la o piesă de teatru care se joacă într-un tramvai, cu îmbarcarea şi debarcarea la cimitir pentru “o călătorie de nuntă”?
Teatrul nu mai este de mult timp singura formă de artă prezentă la FITS. Fotografia, muzica, dar şi performance arts şi-au câştigat un loc bine meritat în programul festivalului. Alături de ele, deja bine-cunoscutul târg de carte Sibiu BookFest şi platforma de arte vizuale a lui Dan Perjovschi dau viaţă oraşului.
Niciun festival fără dans
Înclinaţiile artistice sunt la rang înalt la noi în familie. 🙂 Verişoara mea fiind balerină, mi-a plăcut mereu dansul şi tot ce ţine de coregrafie. Datorită FITS am aflat şi apoi am căutat mai multe informaţii despre companiile israeliene de dans. Tot în cadrul festivalului a poposit în 2013 celebra coregrafă germană Sasha Waltz cu compania Sasha Waltz and Guests.
Energiile dezălnţuite ale mulţimilor asaltează în valuri, ameninţă şi se retrag supuse,după legea eternă a fricii şi revoltei. Scene ce trimit la energia operei grafice a lui Goya mărturisesc destinul autodistructiv al fiinţei umane. ~ Oana Cristea Grigorescu, Liternet
Prin spectacolul Continu, Sasha Waltz a îmbinat două mari proiecte de-ale sale create pentru muzee într-un performance coregrafic. Cei 24 de dansatori prezintă o coregrafie de grup arhaică de mari dimensiuni bazată pe lucrarea pentru orchestră a lui Edgar Varese, “Aracana”:
De la teatru alternativ la performance…alternativ
Polonezii de la Karbido au pus la punct un proiect foarte interesant: Masa cu sunete. E inedit ce pot realiza patru muzicieni atunci când se aşează la masă şi o transformă în personajul principal al unui spectacol de o oră şi un pic.
“Masa cu sunete a polonezilor de la Karbido nu e tocmai concert, nu e tocmai teatru, dar e spectacol 100%.” spune Oana Cristea Grigorescu în cronica de 5 minute. (
link)
Amintiri directe de la FITS
După cele trei amintiri indirecte pe care le păstrez cu drag de la FITS 2013, iată că vine rândul Oanei Cristea Grigorescu să depene amintiri.
Care e cea mai veche amintire pe care o ai de la FITS?
Ediţia 1996, când festivalul nu era primit în teatru şi cartierul general se afla la Casa de cultură a studeţilor.
Dacă ar trebui sa descrii FITS in 5 cuvinte, care ar fi acelea?
“Tabelul periodic al evenimentelor:”, e tilul unui articol despre una din ediţiile FITS.
Care este cel mai bun spectacol pe care l-ai văzut până acum la FITS?
Nu există “cel mai” la singular. Cele mai bune spectacole din Europa au ajuns la Sibiu de-a lungul anilor si cei mai importanti regizori sau teatre, tot aici le-am intalnit.
Care este persoana cea mai interesantă pe care ai cunoscut-o la FITS?
Aici pot oferi doar o listă personală, subiectivă şi parţială. Să îi notăm doar pe doi dintre cei ce revin anul acesta: Lev Dodin, Jan Klata.
Ce sfat ai da unei persoane care vine anul acesta pentru prima dată la FITS?
Să facă efortul să vadă cât mai multe spectacole. E solicitant, dar la final te simţi tonifiat, ca după un efort fizic susţinut, după care mintea ţi se limpezeşte.
Iată cum Festivalul de Teatru de la Sibiu, sau FITS pentru cunoscători, a pus Sibiul pe harta internaţională a festivalurilor de teatru, unii participanţi
comparând-ul cu cel din Avignon. Un astfel de festival ne aduce aminte să luăm câte o pauză de la ritmul alert în care ne trăim viaţa şi să încercăm, mai ales dacă locuim în Sibiu, să mergem să vedem cel puţin un spectacol. Doar nu în fiecare zi avem ocazia de a alege dintre cele mai bune piese jucate de cei mai buni dintre cei buni.
Programul de anul acesta poate fi consultat pe
site-ul FITS, iar pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi vă recomand să daţi Like paginii de Facebok a festivalului
aici.
