În luna mai a anului trecut am vizitat recent re-deschisul muzeu
Lehnbachhaus din München. Încă dinainte de a intra în muzeu, vizitatorii sunt întâmpinaţi de sculptura realizată de Thomas Demands în 2012: Lehnbachhaus, a cărei culoare contrastează frumos cu fundalul galben-muştar al clădirii.
Firma de arhitectură Foster + Partners a câştigat în 2006 licitaţia pentru renovarea şi modernizarea muzeului Lehnbachhaus. Conceptul a trebui să ţină cont de aspectul exterior al clădirii vechi care nu putea fi modificat. De asemenea, grădina vilei, monument istoric, nu avea voie nici ea să fie modificată. În schimb, intrarea a fost regândită, astfel că nu se va mai face prin grădină, ci printr-o aripă nouă, care să fie adaptată tuturor tipurilor de vizitatori, inclusiv persoanelor cu dizabilităţi.
La intrare, vizitatorii sunt întâmpinaţi atât de sculptura-vârtej care pluteşte deasupra lor, cât şi de alăturarea dintre aripa nouă, modernă şi vechea vilă Lehnbach, adusă ingenios în interior.
Un alt aspect care nu avea voie să fie modificat în cadrul muzeului au fost încăperile istorice ale vilei Lehnbach.
La intrarea în atriu, sculptura-spirală semnată Olaf Eliasson pluteşte deasupra vizitatorilor şi a fost creată în 2012 special pentru spaţiul din noul muzeu.
Un vârtej ajunge în mişcarea sa concentrică până în adâncuri, aducând la suprafaţă mirajul luminii.
Liniştea grădinii ne îmbie să zăbovim câteva clipe şi aici.
Colecţii precum cea a lui Franz von Lehnbach, lucrări din Germania sec. al XIX-lea, lucrări din mişcarea noua obiectivitate precum şi cea mai mare colecţie de picturi din mişcarea Călăreţului albastru (
Der blaue Reiter) ne bucură ochii şi sufletele
. Lucrări din mişcarea călăreţului albastru pot fi văzute şi în Cluj la Muzeul de Artă în
Galeria Naţională.
O altă colecţie prezentată în muzeu este reprezentată de lucrări ale artiştilor contemporani de după 1945, inclusiv opere semnate Gerhard Richter, Arnulf Rainer, Cy Twombly, Piero Manzoni şi mulţi alţii.
După vizitarea muzeului e timpul să ne întoarcem la realitate, trăindu-ne vieţile în ritmuri vibrante, dar ţineţi minte că nu strică niciodată puţină detaşare. 😉
