17 Decembrie – Povestea bradului de Craciun
V-aţi pus vreodată întrebarea de ce decorăm de Crăciun bradul?
Originile bradului de Crăciun datează încă din perioada precreştină, fiind asociate cu legendele Donar Oak sau a Sfântului Bonifacius.
Conform Encyclopedia Britannica, folosirea bradului ca simbol al vieţii eterne a fost un obicei al popoarelor din anitchitate – a celor din Egipt, China sau a everilor.
Se crede că primul brad împodobit a fost în anul 1510, în Riga. Se spune că la începutul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat un mic brad cu lumânări, pentru a le arăta copiilor săi cum arată stelele noaptea pe cer.
La începutul secolului al XVIII-lea, obiceiul de a împodobi bradul era deja celebru în Rheinland din Germania, dar încă nu ajunsese în zonele rurale. Brazii erau împodobiţi cu lumânări de ceară, obiecte scumpe la acea vreme.
În secolul al XIX-lea, pomul de Crăciun a devenit parte integrantă a culturii germane, iar un factor care a contribuit la popularizarea acestuia a fost decizia armatei germane de a avea pomi de Crăciun în barăcile şi spitalele sale din timpul războiului din 1870-1871.
La începutul secolului al XIX-lea, obiceiul a devenit popular în rândul nobilimii, ajungând la curţile regale din Rusia, Austria, Franţa şi chiar Anglia.
În Viena, bradul de Crăciun a fost introdus de prinţesa Henrietta von Nassau-Weilburg în anul 1816, iar în Franţa bradul de Cărciun a ajuns în 1840 datorită ducesei d’Orleans.
Primul brad luminat a fost consemnat în 1808 în Danemarca de către contesa Wilhemine von Holsteinborg. Aceasta i-a povestit lui Hans Christian Andersen despre acel brad, urmând ca acesta să scrie o poveste despre pomul de Cărciun în anul 1844.Primul brad a fost împodobit în România în 1866 la curtea regelui Carol I la Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei.
Regina Elisabeta, principesa Marioara, principesa moştenitoare Maria,
principesa Elisabeta, principele Carol, principele Nicolae şi regele Carol I, 1907
Sursa foto: Revista Astra