Dragii mei, e din nou vineri, aşa că vă invit la o nouă rundă de inspiraţie. De data aceasta vă scriu câte puţin despre ceai, întrucât am apucat recent să mă uit peste Cartea ceaiului, a lui Okakura Kakuzo, care vorbeşte despre o adevărată filosofie a ceaiului în Japonia.
Cel de-al doilea factor care m-a determinat să povestim astăzi despre ceai, este o înregistrare cu Geroge Orwell care ne spune cum să facem cana perfectă de ceai. 🙂
Scurtă istorie a ceaiului
Legenda spune că povestea ceaiului începe în China anului 2737 î.Hr, pe vremea împăratului Shen Nung. Acesta obişnuia să bea apă fierbinte pentru a ţine departe bolile, dar într-o zi în timp ce în bucătărie fierbea apa pentru împărat, vântul a aruncat frunzele şi crenguţele de pe lemnele aşezate sub fereastra bucătăriei direct în vasul cu apă fiartă. Acestea au schimbat culoarea apei şi a umplut bucătăria împăratului de o aromă puternică.
Împăratul, un herbalist cunoscut, a decis să încerce infuzia preparată de servitorul său, cu frunze de Camellia sinensis. Băutura i-a plăcut atât de mult, încât a continuat să o bea, urmând să devină ceea ce noi numim astăzi ceai.
Cuvântul “ceai” provine din persana چای (chay).
Ceismul, filosofia ceaiului
Ceismul, după cum îl descrie Okakura Kakuzo în
Cartea ceaiului (
aici găsiţi integral şi varianta în engleză), este
“un cult întemeiat pe închinarea la frumos în mijlocul întâmplărilor de rând ale vieţii de toate zilele. El vorbeşte de neprihănire şi armonie, de atina iubirii între oameni, de romantismul ordinii social. El e, în fiinţa lui, o credinţă a ne-desăvârşirii, precum e şi o gingaşă încercare de împlinire a ceva cu putinţî n lucrul acesta cu neputinţă căruia îi zicem viaţă.“
Cartea, scrisă de Okakura Kakuzo în engleză şi destinată culturii vestice, vorbeşte atât despre ceism, sau filosofia ceaiului şi cum aceasta i-a învăţat pe japonezi printre multe altele, ce este simplitatea. Kakuzo susţine ca această simplitate indusă de ceai se regăseşte în artă şi arhitectură, autorul studiind pentru o perioadă lungă de timp artele vizuale.
Cocktailuri cu ceai
Pentru că încet-încet se apropie iarna şi serile friguroase când nu ne dorim altceva decât să ne încălzim cât mai uşor, vă propunem o serie de reţete de cocktailuri realizate cu ceai.
Pe lângă deja celebrul ceai cu rom, există şi alte combinaţii de ceai care pot fi la fel de gustoase. (Sursa)
1. Ceai negru cu brandy
Acest cocktail se poate realiza cu orice fel de ceai negru (Ceylon, Assam, etc.) fierbinte.
După ce aţi pregătit ceaiul, luaţi o lingură şi puneţi câteva cuburi de zahăr înmuiate bine în brandy şi daţi-le foc. Lăsaţi zahărul să se topească în ceai.
|
Sursa http://www.mnn.com/sites/default/files/BlackTeaHealth_main_0126.jpg |
2. Ceai de Ceylon cu vin fiert
Pregătiţi într-o oală vinul roşu, împreună cu o portocală tăiată felii, zahăr şi condimente pentru vin fiert (sugestia noastră e să folosiţi ce aveţi prin casă: coaja de portocala (taiata cuburi/ rasa), 1 lingurita zahar vanilat, scortisoara pudra, scortisoara baton, nucsoara, ghimbir, cuisoare).
Lăsaţi amestecul pe foc până s-a înfierbântat, dar nu îl lăsaţi să dea în clocot.
După ce aveţi vinul fiert, amestecaţi-l în proporţie de 1:1 cu ceai de Ceylon foarte tare. De exemplu pentru o cana de ceai folosiţi jumătate de cană vin fiert şi jumătate de cană ceai de Ceylon obţinut dintr-un pliculeţ.
|
Sursa http://www.essentially-england.com/images/christmas_spices.jpg |
3. Ceai de plante cu Vodka
Adăugaţi apă clocotită peste ceaiul de plante.
Adăugaţi vodkă peste ceai şi lăsaţi-l la infuzat timp de 1-2 ore la temperatura camerei. (Folosiţi 10 g de infuzie de plante pentru 20 ml de Vodka).
Serviţi-l cu gheaţă sau suc.
Vă provoc să încercaţi în weekend una dintre reţete şi să îmi spuneţi cum v-a ieşti. 🙂