Vineri, 25 octombrie, la Filarmonica de Stat “Transilvania” va avea loc concertul de închidere a Festivalului Toamna Muzicală Clujeană, ajuns anul acesta la cea de-a 47-a ediţie. Programul cuprinde, pe lângă uvertura operei Cosi fan tutte şi Concertul pentru pian nr. 24 în do minor de Mozart şi lucrarea vocal-simofnică semnată de Carl Orff: Carmina Burana.
Carmina Burana este primul spectacol la care am fost la Filarmonică în aprilie 1999, când ne-am mutat la Cluj şi m-a impresionat de la prima audiţie.
Carmina Burana (denumirea latină pentru Cântece din Beuern) este numele unui manuscris care conţine 254 de poezii şi texte dramatice din secolele XI, XII şi XIII. Textele au fost scrise de studenţi şi clerici din Europa, iar alături de Carmina Cantabrigiensia, Carmina Burana este cea mai importantă colecţie de cântece ale vagabonzilor.
Manuscrisul a fost găsit în 1803 în mănăstirea benedictină Benediktbeuern, în Bavaria şi se află în prezent în biblioteca naţională bavareză în München, Germania.
Carl Orff găseşte în 1934 în mănăstirea Benediktibeuern manuscrisul cu cel peste 320 de texte care proveneau din diferite părţi ale Europei, iar cu ajutorul prietenului său Michael Hofmann, arhivar din Starnberg, a ales cca. 25 de Texte pe care le-a pus cap la cap într-o “cantată scenică”, cum a fost descrisă şi în caietul de sală al primei reprezentaţii a Carminei Burana în 1937, în Frankfurt am Main.
Orff a fost tot timpul fascinat de limbi străine, la 17 ani compunând o operă cu lungi pasaje în limba japoneză. El considera că “limba moartă este cea mai vie limbă. Nu se schimbă, ci rămâne aşa în toată forţa sa.”
Cu toate că în textele originale nu exista niciun indiciu scenografic, pentru prima reprezentaţie a spectacolului, Orff a ales să pregătească nişte imagini care să însoţească lucrarea. În programul de sală pentru această reprezentaţie, Hofmann scria că imaginile, scenografia nu au rolul de a transforma Carmine Burana într-o piesă de teatru, ci de a sublinia efectul cuvintelor şi al muzicii prin intermediul mijloacelor optice.
Decorul folosit pentru prima reprezentaţie a Carmiei Burana, 1937, Frankfurt am Main Sursa foto. http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/2457/pdf/2006_Bandur_Orff.pdf
Aţi văzut în videoul de mai sus un flashmob Carmina Burana realizat în gara din Viena, iar la final, vă puteţi amuza cu ilustraţia realizată de John Bogenschutz, o parodie reprezentând o persoană care ascultă O fortuna, piesa de deschidere şi închidere a cantatei.În ultimii ani s-a adus tot mai mult în discuţie relaţia lui Orff cu naţional-socialismul. Conform istoricului Michael H. Kater, Carl Orff nu a fost niciodată o persoană implicată, nici măcar interesată de politică, dar a ştiut cum să păstreze o relaţie bună cu oamenii care erau la putere pentru a-şi putea continua neîngrădit activitatea artistică. De altfel, Orff a fost prieten bun cu Kurt Huber, unul dintre membrii fondatori ai grupării Weisse Rose, condamnat la moarte în 1943 alături de faimoşii fraţi Scholl.
