Acopera-mi inima cu ceva

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite
pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să
se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în
mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste
mare.