A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain, si el o să se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci mă apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec în mare. Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare.