Formula fotografiei fashion suprarealiste

Guy Bourdin este fotograful care alături de Helmut Newton sau Deborah Turbeville a revoluţionat fotografia de modă a anilor ’60. El este cel care a creat secvenţe narative din pictorialele sale, folosindu-se de modele pentru a pune în evidenţă produsul.

A devenit celebru prin pictorialele realizate între 1955 şi 1987 în ediţia franceză a revistei Vogue, dar şi prin campaniile publicitare pentru Charles Jourdan, producător de pantofi.

It was fashion at the brink: clothes to be raped in, shoes to be found dead in, a scarf to be strangled by.

Dacă luăm în considerare prietenia strânsă care l-a legat pe Bourdin de Man Ray, o să înţelegem tendinţa fotografului de a crea scene aproape distopice, suprarealiste. Artiştii pe care i-a admirat mult sunt Man Ray şi Renee Magritte, ambii reprezentaţi de seamă ai suprarealismului.

I will not say whether Guy Bourdin has anything important to show us. I don’t like elegies. All the same, I can tell you that Guy Bourdin is trying with all his heart to be more than a good photographer.

(Man Ray la deschiderea expoziţiei lui Guy Bourdin din Paris în 1952)

Guy Bourdin crează o lume “glossy pulp-crime” în care femeile sunt încătuşate, spânzurate sau înecate. Ele devin victime anonime, de cele mai multe ori capetele sau feţele lor fiind tăiate din cadru. Privitorul, în rolul său de voyeur le identifică doar prin hainele pe care le poartă sau după pantofii pe care îi lasă în urmă.Bourdin s-a jucat cu falsul imaginii de fashion, exagerând-ul prin suprafeţe lucioase, modele dispuse în poze foarte grafice sau juxtapuneri inspirate din suprarealism.

Falsul din imaginile lui Bourdin ascund dramele din viaţa sa personală. Guy a fost o persoană foarte întunecată şi excentrică. Născut în Paris în 1928, a fost abandonat la scurt timp de mama sa, iar tatăl l-a trimis în Normandia şi în Paris, la bunicii din partea mamei.

În 2003, The New York Times spuneau despre Guy Bourdain:

abandonment became a personal and professional leitmotif. How often in his pictures do the models float in stark isolation?

Se spune că Guy Bourdain şi-ar fi văzut o singură data mama, o femeie palidă, roşcată, foarte elegantă. Această imagine, a femeii roşcate, palide, este recurentă în fotografiile sale. Fratele său vitreg, Michael îşi aduce aminte:

Guy never forgave his mother for letting him down. He was hard with women.

Bourdin transformă privitorul în voyeur al unor scene nenaturale. Femeile sunt simple obiecte de decor, folosite pentru a scoate în evidenţă hainele sau pantofii.

Manechinul reprezentând o femeie a fost unul dintre motivele recurente ale curentului suprarealist, iar fotograful s-a folosit de modele drept recuzită.

Guy Bourdin a preluat suprarealismul în forma sa cea mai pură, sondarea adâncurilor cele mai întunecate ale subconştientului, în fotografia de modă, creând un stil inconfundabil.

For Bourdin, beauty never appeared without its accomplices death, filth, and laughter. (Luc Sante, 2003)

Umorul său negru şi frumuseţea nenaturală a viziunii sale au fost redescoperite şi preluate de numeroase generaţii de fotografi, cum ar fi Nick Knight, Mert Alas şi Marcus Piggot sau Steven Meisel, dar şi de staruri cum ar fi Robert Palmer sau Madonna.