8 Decembrie – Întâlnire cu doi iubitori ai Crăciunului
Nu ştiu dacă şi voi urmăriţi cu drag pagina de Facebook Crăciunul, dar dacă nu o faceţi, vă invit măcar să o vizitaţi o dată şi promit că veţi da Like numaidecât. Nu spun asta doar pentru că administratorii paginii sunt din Cluj, ci şi pentru că mie fiecare postare îmi aduce aminte de magia Crăciunului şi îmi dă o stare de bine. Totul a început în 2007, cu un blog: itimaiamintesticraciunul.blogspot.com, iar apoi au creat pagina de Facebook pentru a-şi promova blogul. Acum, 6 ani mai târziu pagina de Facebook numără peste 25,000 de fani iubitori ai Crăciunului, o creştere spectaculoasă faţă de anul trecut, când sărbătoreau 5,000 de Like-uri.
Tocmai de aceea i-am abordat pe Răzvan şi pe Dacian şi i-am întrebat dacă ar vrea să vă dezvăluie mai multe despre povestea din spatele poveştii. Vă invit aşadar să descoperim împreună cine sunt cei doi care ne fac zilele mai frumoase cu fiecare postare de-a lor. 🙂
Cine stă în spatele paginii Crăciunul?
Suntem Dacian şi Răzvan, din Cluj, dar ne place să credem că cel mai mult ne reprezintă faptul că suntem pasionaţi (pentru a nu spune obsedaţi) de Crăciun.
De unde v-a venit ideea de a crea pagina Crăciunul şi cum a început proiectul vostru?
Am creat pagina, în primul rând, pentru că aveam deja, în perioada respectivă un blog de Crăciun, pe care publicam, la început, mai mult amintiri de Crăciun, poveşti. Cu timpul, în schimb, am început să facem din blog unul mai vast, am pus pe el colinde, filme de Crăciun, imagini şi asa mai departe. Dar de atunci, inclusiv pagina s-a schimbat mult. O foloseam iniţial doar pentru a promova blogul, în timp ce acum vrem să credem că a devenit o comunitate a iubitorilor Crăciunului. Ştim că încă nu am găsit forma cea mai bună de a aduna oamenii la un loc, dar învăţam lucruri noi de la un an la altul.
Care este cel mai frumos aspect al acestui proiect, ce vă face să continuaţi?
Există câteva persoane care, an de an, revin pe pagină şi comentează, sunt activi, de care ne amintim în perioada în care începem, prin toamnă-iarnă, să publicăm pe pagină. Tot aşa, e foarte fain când îi simţi pe oameni entuziasmaţi, nostalgici, când ne povestesc cum era şi cum e Crăciunul pentru ei, ne spun că şi lor le e dor de sărbători. În felul ăsta, chiar simţim că suntem o comunitate, nu doar o pagină oarecare de pe facebook.
Dar cel mai puţin plăcut aspect?
Faptul că alte pagini de Crăciun de pe facebook preiau ideile noastre şi, în felul asta, pare mai puţin special şi mai neoriginal ce încercăm noi să facem. O altă chestie e că, de vreo doi ani, am făcut un fel de Secret Santa, un swap de Crăciun, dar neseriozitatea unora dintre participanţi şi faptul că o idee atât de simplă se transformă în batăi de cap pentru noi şi pentru ceilalţi care se implică, ne fac să ne gândim că nu o să repetăm experienţa asta de acum înainte.
Cum simţiţi publicul Crăciunul, acum cp suntem peste 14,000 de oameni care vă urmărim şi vă trimitem fotografii sau amintiri de Crăciun? [n.a. în luna noiembrie când am realizat interviul pagina Crăciunul număra puţin peste 14,000 de fani]
Spre deosebire de anii trecuţi, când unii se arătau deranjaţi că publicam prea devreme, deja s-a format un nucleu de fani care se bucură alături de noi de Crăciun, chiar şi înainte de vreme. Ceva ce-a părut cu totul special a fost când, chiar în perioada ajunului, anul trecut, i-am rugat pe oameni să ne trimită poze cu brazii lor şi am fost surprinşi şi bucuroşi să vedem cât de mulţi dintre ei au răspuns pozitiv. Devenise puţin dificil, cu restul lucrurilor pe care le aveam de făcut, să reuşim să publicăm pozele lor în timp util, atât de mulţi au fost.
Spuneţi-ne, ce înseamnă pentru voi Cărciunul?
Am scris aşa de mult despre Crăciun în toţi anii ăştia încât pare dificil să mai putem spune ceva nou. Dar, şi sperăm că asta se transmite prin pagină, avem încă entuziasm pentru colinde. De exemplu, ascultându-l acum pe Tudor Gheorghe, ne amintim de Crăciunul din anii trecuţi. Încă reuşim să ne bucurăm de lucrurile simple, de bradul împodobit, de mirosul de portocale, de filmele de Crăciun, de ciocolata caldă.
Cum vă aduceţi voi aminte de Crăciunul din copilărie? Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi?
Dacian: Uite, îmi amintesc o scenă din urmă cu foarte mulţi ani, era dimineaţa de Crăciun, deci imediat după ce, în ajun, fusesem la colindat pe la toţi vecinii, iar în casă toată lumea dormea. M-am trezit, totul era atât de liniştit şi aveam bucuria aia copilărească, în care nu pretinzi foarte mult pentru a fii fericit, şi mă tot jucam cu un globuleţ cu o formă mai ciudată, în care se reflecta toată camera. Oricât am încercat să retrăiesc momentul ală e imposibil. Probabil că asta e atât de frumos la Crăciun şi copilărie, că iei toate lucrurile cum vin, că încă mai crezi în Moş Crăciun, deşi, în anii ăia, am fost genul de copil care insista să se lămurească dacă Moşul există sau nu. În orice caz, există o formă de naivitate pe care o tot purtăm cu noi, pentru că ne aminteşte de copilărie, în preajma Crăciunului.
Răzvan: Cred că relaţia mea cu Crăciunul din copilărie s-a schimbat în momentul în care am auzit Brook Benton – Beautiful Memories. [n.a. Vă recomand să daţi play piesei de mai sus înainte de a citi mai departe.] Piesa asta reuşeşte de fiecare dată să-mi amintească nu doar de Crăciunul copilăriei, care e, oricum, cel mai important dintre toate care au trecut, dar şi de Crăciunul anilor trecuţi. Aşadar, îmi amintesc de Crăciunul din copilărie, ascultând colinde, răsfoind un caiet în care obişnuiam să scriu versuri de colinde şi alte lucruri de genul ăsta.
Cea mai frumoasă amintire? Îmi amintesc cu mare drag de cel mai sărac Crăciun prin care am trecut, nici măcar brad nu aveam, să nu mai vorbesc de prăjituri sau altele. Îmi amintesc cât am plâns din cauza asta, dar şi faptul că vecina de deasupra noastră, în ziua următoare, ne-a dat nouă bradul ei. Aveam până în zece ani şi de atunci a trecut ceva vreme, însă gestul ăsta simplu, de a oferi ceva, pentru bucuria altcuiva, rămâne, fără îndoială, cea mai frumoasă amintire pe care o am legată de Crăciun. Şi rămâne un gest care cred că mă responsabilizează să-l urmez.
Cum împăcaţi administrarea paginii de Facebook cu celelalte activităţi cotidiene? Aveţi un calendar editorial, sau postaţi când şi cum aveţti timp?
Uneori e destul de dificil, fiindcă nu avem suficient timp să ne ocupă cum ar trebui de pagină. Tocmai din cauza asta, pregătim cât de mult putem înainte. Nu ai idee câte foldere s-au adunat numai anul acesta cu imagini, colinde, felicitări şi alte lucruri pe care le-am pregătit pentru pagina Crăciunul. Publicăm, de obicei, la începutul zilei, înainte de a merge la lucru.
Anii trecuţi aţi organizat Secret Santa. Cum a fost primit de public?
Am fost sincer surprinşi, în primă fază, de faptul că oamenii s-au arătat interesaţi de o astfel de propunere, dar lucrurile nu au fost roz în totalitate, din nefericire. Am făcut doi an la rând swap şi în ambele dăţi am păţit ca cineva să nu trimită cadou, dar să primească, iar asta ne-a determinat să nu repetăm experimentul, fiindcă, prin genul acesta de reacţii, s-a pierdut tot farmecul ideii.
Ce surprize ne pregătiţi anul acesta de Crăciun?
În fiecare an, pregătim mai multe lucruri decât reuşim, într-adevăr, să facem. Aveam multe planuri şi pentru anul acesta, însă nu ştim câte se vor concretiza. Îţi putem însă spune că pregătim o serie de felicitări pe care oamenii să le distribuie celor dragi, felicitări pe care nu le vor găsi pe alte pagini. În plus, i-am întrebat pe oameni cum îşi imaginează ei că ar fi lumea fără Crăciun, iar răspunsurile lor vor fi adunate într-un album.
Surpriza de care ne-am ocupat însă cel mai mult e “Scrisoare de la Moş Crăciun”, care oferă scrisori de calitate, complet personalizabile, dar şi alte servicii (felicitări, certificate de bună purtare) care ţin de specificul paginii Crăciunul.
La final, vă provoc să îi uraţi pe cititorii noştri. 🙂
Vă dorim să nu traiţi absolut deloc cu impresia că sărbătoarea Crăciunului e doar a copiilor, să găsiţi bucurie în aglomeraţia Crăciunului şi să vă amintiţi să dăruiţi şi celorlalţi din această bucurie.
Cam atât a fost, dragii mei. Mie nu îmi rămâne decât să le mulţumesc lui Răzvan şi lui Dacian pentru interviu, să le urez mult succes în continuare, pe mine sigur mă vor avea drept susţinător al paginii lor mult timp de acum încolo. Şi nu uitaţi că puteţi comanda Scrisori de la Moşul pentru cei mici. 😉
Sursa foto: www.facebook.com/Craciunul